Primavara

A venit si primavara,cu alaiul ei de flori…Suna minunat,dar nu ma intereseaza.Sunt prea concentrata sa caut defecte,ale mele si ale altora.Dreapta mai e vorba care spune ca iarba e mai verde in ograda vecinului.
Au trecut luni bune de cand nu am mai vorbit de mine.Neinteresant,pentru ca si asa nu privesc interesele intelectuale ale nimanui.Dar cum cei din jur imi atribuie utila insusire de impertinenta,nu-i pot dezamagi.Asa ca persist in a-mi depune gandurile si esecurile in format electronic,manjind astfel inca putin spatiul virtual.Nu va faceti probleme,acest spatiu are avantajul de a nu mirosi.
Asadar,de la ultimul articol postat, a trecut ceva vreme.In tot acest timp am acumulat o multime de (ne)reusite.Pe scurt:m-a pus cel cu coarne sa ma confesez scumpei mele surori de pasiunea ,neutra si independenta,de altfel,pe care-am facut-o pentru “iarba” lasata de nea dumnezeu.Un lucru bun,acesta confesiune,pana cand stomacului doamnei mama nu i-a convenit vestea,lucru obisnuit in cazul meu,si m-a retras,dom’le,de la scoala.Iti vine sa crezi asa ceva?Buna vorba:”cand si-o face omu’ cu mana lui,se chema lucru manual!”Sfarsit;sfarsitul rezumatului.
Astfel stau eu inchisa intr-o fortareata zabrelita si unsa cu dulceata doar pe dinafara,numita dulce “casa”.Onestly,Nu-mi pare bine de intorsatura evenimentelor,dar suport cu stoicism(a se citi “depresie”).Nu de mult,m-am reprofilat.Mai exact,am revenit la vechea mea pasiune:actoria,dar nu cu pasi mari.Vreau sa dau la liceul de arta,profilul arta actorului.Asta mi-am dorit mereu,dar nu am avut curajul sa fac ceva.Nici acum nu am.Cum sa am daca eu nu stiu decat notele muzicale?DoReMiFaSolLaSiDo si invers.Atat.
Buna treaba!Concluzia?Imi doresc sa fac multe,dar nu pot.Nu dispun nici de cunostintele si nici de suportul necesare .Pe scurt:imi place chitara,dar nu am atins niciodata una;as vrea sa calaresc,dar nu am cal;imi doresc sa intru la liceul de actorie,dar nu am tupeu sa trec de probele vocationale;ador fotografia,dar nu am echipamentele si libertatea necesare.
Libertatea!Bine spus.As vrea ca trecutul meu sa fie mancare stricata si sa-l pot vomita,dar nu-i asa.Cu toate astea,ma simt un spirit liber.Ironia sortii.
P.S:a nu se clasa acest articol la domeniul “Plangere de mila”.Considerati-l, mai degraba,”Confesiune ~the fuck~ lacrimogena”.
Multumesc